De ce sa vii la psihiatru

Astazi am avut o pacienta careia ii tremurau mainile, lucru pe care l-am sesizat de cand ne-am cunoscut. Intrebata de ce se intampla acest fenomen, ea mi-a raspuns ca ii era frica de psihiatru, “ca la toata lumea”, ca inca mai exista “mentalitatea aceea din trecut in Romania”.

Ma intreb ce este nevoie sa se intample, ca acea mentalitate sa se schimbe. De fapt, ca sa dispara! Cati oameni trebuie sa moara, comitand suicid sau crima, pentru ca lumea sa isi deschida ochii si sa realizeze ca boala psihica nu ti-o tratateaza prietena, vecina, sotul sau colegul de serviciu. Boala psihica se trateaza la psihiatru. Asa cum pentru o mana rupta se merge la ortoped, la fel si cand nu esti bine din punct de vedere mental, spiritual, psihic, este bine sa beneficiezi de o evaluare la cabinetul de psihiatrie pentru a afla ce se intampla si cauza simptomelor pe care le ai, precum si ce e de facut pentru a putea merge mai departe.

Unii oameni sunt refractari, resping idea de a merge la psihiatru din diverse motive. Dintre acestea, stigma pare a fi in fruntea argumentelor contra vizitei la psihiatru. Asta inseamna ca oamenii se tem de ce zice lumea care ii vede ca intra intr-un cabinet de psihiatrie, ce cred cei care afla ca se duc la un medic psihiatru (aici intra familia, prieteni, colegi, chiar medicul de familie sau medici de pe alte specialitati-da, chiar si unii dintre colegii nostri isi stigmatizeaza proprii pacienti). Alte persoane au credinta ca va trece de la sine, ca aplicand diverse ritualuri, se vor tamadui.

Lipsa de informare este, din punctul meu de vedere, principalul motiv pentru care pacientii nostri-mai precis: non-pacientii psihiatrici ajung sa comita fapte care pot fi evitate printr-un consult psihiatric si un eventual tratament.

Un alt subiect sensibil: medicatia. Nu, nu sunt adepta administrarii “tratamentului pe paine”, dar consider ca trebuie sa te adresezi unui specialist psihiatru care sa decida nevoia inceperii unui tratament medicamentos. Personal, eu ma adaptez pacientului. Prefer sa am o negociere cu el, in care sa hotaram impreuna aderenta la tratament, decat sa impun pacientului un tratament pe care nici macar nu si-l va procura dupa ce iese din cabinetul meu.

Eu sunt de parere ca, in primul rand, ar trebui mers la psihiatru pentru ca acesta sa decida conduita terapeutica ulterioara: consiliere psihiatrica, terapie medicamentoasa si pasii de urmat.

 

Ajutor pentru varsta a treia

Parintii nostri, bunicii nostri sunt cei carora noi le datoram existenta. Cand i-ati privit cu interesul celui care observa pentru intaia data? Daca gasiti vreunul din urmatoarele simptome: pierderi de memorie, insomnii, sunt dezorientati, fara chef de viata sau plang usor, este cazul sa ii duceti la un specialist psihiatru. Problemele de aceasta natura este bine sa fie depistate si tratate cat mai curand posibil, fiindca in momentul in care deficitele sunt majore,  putin se mai poate face.

Ce este Tulburarea de Panica?

Tulburarea de Panica face parte din categoria tulburarilor anxioase, caracterizandu-se prin recurenta unor atacuri de panica intense si neasteptate.

Oamenii care sufera de atacuri de panica prezinta o serie de trairi printre care putem regasi: senzatia de teama paroxistica, ameteli, roseata fetei, valuri de frig sau de caldura in obraji sau la nivelul intregului corp, amorteli la nivelul mainilor si picioarelor, dureri in piept, palpitatii- intensificarea batailor inimii, greutate in respiratie, posibil cu senzatia de sufocare, transpiratii reci, senzatia de gol in stomac.

La nivel psihic, gandurile care apar cel mai frecvent sunt frica de pierdere a controlului, de imbolnavire sau frica de moarte.

Durata unui atac de panica este scurta, doar de cateva minute, insa acele minute sunt traite extrem de intens de catre pacient.

Din 100 de personae, cel putin 2 au avut sau vor avea un atac de panica pe parcursul vietii. Asta inseamna ca este o tulburare intalnita frecvent, care de obicei debuteaza in randul adolescentei sau perioadei de adult tanar, iar ulterior se continua in perioada de adult, insa in cazul copiiilor si al varstnicilor este mai rar intalnita. Sunt documentate mai multe cazuri la femei, insa acest lucru nu se datoreaza neaparat procentului mai ridicat al prezentei Tulburarii de Panica in cazul sexului “slab”, cat mai probabil, faptului ca femeile apeleaza mai degraba la un specialist decat barbatii, care pot recurge la alte metode de relaxare, spre ex. consum de alcool sau alte substante nocive organismului.

VESTEA BUNA: Tulburarea de Panica se trateaza, chiar se poate vindeca!

In general, este bine sa se opteze pentru imbinarea terapiei medicamentoase cu o forma de terapie sau consiliere.

Daca simtiti ca va regasiti in cele expuse mai sus, cautati ajutorul specializat al unui medic psihiatru care va va ghida pasii pe care trebuie sa ii urmati.

Solutii se gasesc, trebuie doar curajul de a cere ajutorul sa-l aflam.

Va propun un tablou sugestiv-Strigatul, realizat de catre Edvard Munch, inspirat din atacurile de panica suferite de catre pictor.

 

Despre depresie

Depresia este un cuvant uzual, in prezent, el aflandu-se pe buzele tuturor, desi, cel mai adesea, folosit usor nepotrivit, imi permit a zice. De exemplu, obisnuim sa spunem “Ieri am fost cam depresiv, nu stiu de ce, poate e de la vreme”. Intr-adevar, vremea sau fenomenele naturii, ne influenteaza dispozitia, insa, daca am fost intr-o zi mai tristi, suparati sau necajiti, nu inseamna ca suferim de depresie.

Depresia este o afectiune hapsana, care isi alege “gazda”indiferent de varsta, sex, statut social sau marital. Intr-adevar, acestia pot reprezenta factori de risc sau factori protectivi-e cu dus si intors- insa ce determina  cu adevarat depresia inca nu stim cu siguranta. Se considera a fi un cumul intre factorii de risc, factorii de mediu, genetica si eventuale evenimente de viata care vin peste acestia si pot declansa un episod de depresie.

Exista o perioada de “instalare” a depresiei, in care, de cele mai multe ori, persoana in cauza nici nu realizeaza ca se afla pe aceasta ruta, si care se poate manifesta prin oboseala, iritabilitate, tulburari de somn sau afectare variabila a atentiei sau memoriei. Este perioada in care este importanta atat atitudinea celui aflat in cauza, cat si a persoanelor din jur, familie, prieteni, colegi de serviciu etc. In primul rand, asta inseamna ca, daca se constientizeaza ca lucrurile nu mai sunt la fel ca inainte, acesta reprezinta primul pas catre intoarcerea la starea de dinainte.

Daca nu exista constientizarea, sau posibil, negarea domina terenul, incet, depresia incepe sa se “cuibareasca” in sufletul celui deja devenit pacient.

Cateva semne semnificative de depresie ar fi urmatoarele: dispozitie trista, pierderea intereselor, a placerii, a bucuriei, scaderea increderii de sine, ganduri de vinovatie, de lipsa de valoare, scaderea sau pierderea poftei de mancare, tulburari de somn, pierderea capacitatii de concentrare a atentiei, urmata de afectarea implicita a memoriei, ganduri negre, pesimiste sau chiar de terminare cu viata. Ajunsi in acest punct, adresarea la un medic specialist psihiatru este vitala.

In incheiere, as vrea sa va trimit la cantecul care mi-a venit in gand in timp ce scriam aceste randuri:  “Everybody hurts”, de la R.E..M. Mi se pare ca in videoclip au reusit sa surprinda exact ceea ce inseamna viata noastra de zi cu zi, cum fiecare om are propriile ganduri si trairi innegurate, insa reuseste sa se ridice si sa mearga mai departe.