Hikikomori de pandemie

Din cauza imprejurarilor din ultimii aproximativ doi ani, ne-am alienat cu totii fata de restul membrilor familiei, fata de colegii de la job, fata de prieteni, de oamenii cu care impartaseam opinii convergente sau divergente, interese, teluri proprii sau comune.

Am ajuns sa traim o perpetua retragere sociala, impusa extern si chiar autoimpusa. Simptomele depresiei, tulburarilor anxioase, psihozelor sau tulburarilor de adaptare sunt intalnite din ce in ce mai frecvent.

Hikikomori reprezinta termenul japonez pentru retragerea sociala. Aceasta a fost identificata incepand cu anii ’90, la tineri, mai ales de sex masculin, care refuzau sa interactioneze in societate, chiar refuzau sa mearga la scoala. Ulterior, au fost identificate situatii similare si in Marea Britanie, iar  mai tarziu (imi permit sa fac o supozitie), datorita cresterii exponentiale a industrializarii, in tot mai multe state. Iata ca am ajuns in clipa in care bula s-a spart. Tindeam spre infinit, insa am dat de limita. Presupun ca era inevitabil, insa noi eram mult prea preocupati cu shopping, filme, insta, facebook, discutii triviale, barfe etc. pentru a lua pauza. Si iata ca pauza a fost impusa.

Nu vreau sa aduc in discutie aceasta idee, dar trebuie, totusi, sa o fac. M-am gandit des in aceasta perioada, in care mie insami imi era dificil uneori, la persoane care probabil ca aveau dificultati mai mari decat ale mele, care se simteau singure, neajutorate, lipsite de satisfactiile de deunazi, lovite de soarta si poate, de soti, de tati, de frati… Inevitabil ma gandesc la persoane de sex feminin, fiindca in randul lor se produc mai frecvent abuzuri. Sau sunt raportate mai des comparativ cu abuzul copiiilor.    

Pentru noi, ca societate, este vital sa avem compasiune fata de cei mai vulnerabili decat noi. Daca ii condamnam, ii stigmatizam sau ii ignoram pe cei care sufera, rezultatele acestor actiuni se vor rasfrange asupra noastra, a tuturor.

Prin cele exprimate mai sus, doresc sa evidentiez diferenta vitala dintre alienarea optionala si cea impusa. Totusi, rezultatele sunt similare. Nevoia de adresabilitate la serviciile de psihiatrie a crescut, fiindca acum, mai mult decat oricand, omul este mai singur decat a fost vreodata.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *