Gaseste forta de a te iubi

In ultimul timp, ma tot intalnesc in mod recurent cu ideea de iubire.

Noi, oamenii, iubim. Iubim persoana de langa noi, iubim o anumita culoare, iubim animalul de companie, iubim masina pe care o detinem (sau a vecinului, asta in cazul in care nu il hate-uim, dar nu vorbim acum despre asta J ), iubim persoana de langa noi, ne iubim copiii, jobul-daca suntem cu adevarat norocosi etc.

Totusi, cand intreb pe cineva ce iubeste, ce ii ofera fericire, satisfactie, primesc o lista de genul celei insirate mai sus. Nicidecum nu primesc raspunsul pe care eu il caut: ma iubesc pe mine.

Consider ca de aici izvoraste sursa nemultumirilor noastre: din faptul ca orice sau oricine din jur ne poate oferi- ba chiar mai mult, cautam aceste persoane, obiecte, uneori substante-ceea ce noi ar fi bine sa ne oferim singuri, si anume, iubire, intelegere, liniste, relaxare. Acest fapt se aplica atat in cazul barbatilor, cat si al femeilor, dar eu tind sa cred ca femeile sufera ceva mai mult din cauza aceasta. Un exemplu banal ar fi faptul binecunoscut ca o doamna interesata de modul in care se prezinta in fata celorlalti, o face pentru a starni admiratia, respectul, statutul pe care le doreste, si nu intotdeauna pentru ca asa simte sau fiindca asa ar fi pe placul sufletului ei.

Nu doresc sa fac discriminari de gen, doar imi exprim parerea. Femeile primesc din copilarie educatia conform careia trebuie sa faca pe plac, sa nu deranjeze, sa fie cuminti si ascultatoare, sa nu puna in dificultate persoanele in responsabilitatea carora se afla, sa zambeasca frumos, sa fie frumoase etc. Mi-as dori sa pot sterge din constiinta colectiva toate aceste “standarde” si sa putem crea altele noi, care sa se bazeze pe alte principii.

Femeia este crescuta pentru a fi obedienta, este dorita pentru fragilitatea si vulnerabilitatea ei. Doamne fereste sa fii altfel, sa spargi tiparele, ca te vor arde pe rugul din piata centrala, exact ca pe o vrajitoare medievala!

Visul meu pentru fete, femei si doamne, ar fi sa devina curajoase, frumoase, drepte-in sensul de verticalitate, pentru ca asta isi doresc ele insele, pentru ca vor sa fie educate si respectate pentru ceea ce sunt si au devenit multumita lor, nu multumita statutului oferit sau primit din partea familiei sau sotului. Daca suntem mame nu inseamna ca este in regula sa ne punem pe ultima treapta in scara ierarhiei importantei dupa copil, sot, catel, vecina, clienta… Daca ne dorim sa avem copii fericiti, soti care sa ne iubeasca, sa nu ne insele, sa fie alaturi de noi cu placere, abia sa astepte sa se intoarca acasa pentru a fi langa noi, ar fi bine sa alegem sa fim noi pe primul loc. Daca mamica este fericita, si familia este. Daca ne sacrificam, lucrurile pot functiona, insa doar pentru o perioada limitata de timp, atat cat rezistam noi. La un moment dat, dam in clocot. J

Ca psihiatru, am frecvent in cabinet femei care s-au neglijat, s-au asezat pe ultimul loc din diverse motive. Poate eram si eu asa candva… Dar am invatat impreuna cu ele, ca nu este o modalitate sanatoasa de a trai. As indrazni sa va rog sa meditati macar  putin la acest lucru inainte de a hotari ca nu aveti timp pentru voi, ca facutul de curatenie in casa sau orice alta activitate este mai importanta decat un moment al vostru doar pentru voi.

Nu inseamna ca suntem egoiste daca invatam sa punem limite celor din jur, le aratam prin actiunile noastre  ca ne respectam si ne iubim si facem acest lucru tocmai fiindca ne dorim sa le putem oferi cat mai multa iubire, rabdare si armonie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *